03 iulie 2009
Fotografii din Basarabia interbelică
Trimise de către domnul Maurice Lenoir http://mlenoir.blogspot.com/
30 iunie 2009
BIBLIA DE LA CHIŞINĂU
BIBLIA DE LA CHIŞINĂU — BIBLIA ADICĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ. Traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română efectuată la Chişinău, după originalele ebraic şi grec, de preoţii profesori Gala Galaction (Grigore Pişculescu) şi Vasile Radu, ambii profesori la Facultatea de Teologie din capitala Basarabiei.
Apare la Editura Fundaţiei Culturale Regale din Bucureşti sub îngrijirea profesorului academician Al. Rosetti şi este lansată în ziua de 10 noiembrie 1938, la împlinirea a 250 de ani de la tipărirea Bibliei lui Şerban Cantacuzino numită şi “Biblia de la Bucureşti”.
Titlu complet: “Biblia adică Sfânta Scriptură. Tradusă după textele originale ebraice şi greceşti, de Prof. Pr. Vasile Radu şi Gala Galaction. Cu o scrisoare adresată de traducători. Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1938”.
S-a tipărit pe hârtie velină subţire (1376 plus 10 pagini) în exemplare de format mic uşor portabile. Biblia de la Chişinău este un strălucit monument de limbă românească, înalt apreciat de teologii şi oamenii de litere români.
Zaharia Stancu numeşte Biblia de la Chişinău “o capodoperă, asupra căreia istoria literaturii române nu poate să treacă“. Nicolae Popescu-Prahova a numit Biblia de la Chişinău “cunună a Facultăţii de Teologie basarabene”, iar autorizatul profesor Nicolae I. Nicolaescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti apreciază că aceasta “întrece în valoare exegetică şi frumuseţe literară toate traducerile anterioare şi constituie o piatră de hotar în istoria Bibliei româneşti”. Inşişi traducătorii precizează în Prefaţa la prima ediţie că au transpus textul biblic într-o limbă românească “aşa cum am deprins-o din gura mamei, aşa cum am învăţat-o în cărţile clasicilor români şi aşa cum ne-au impus-o astăzi, către mijlocul veacului al XX-lea, treapta ei de dezvoltare şi de îmbogăţire”. Gândul şi dorinţa traducătorilor Bibliei de la Chişinău au fost ca aceasta “să se răspândească şi în colibe şi în palate, şi pe mesele cărturarilor şi pe pupitrele studenţilor, şi printre iubitorii cucernici şi printre iubitorii de poezie”.
S-a tipărit în tiraje noi în 1939 şi 1940. Toate ediţiile sinodale ale Sfintei Scripturi în limba română ulterioare Bibliei de la Chişinău (1968, cu binecuvântarea Patriarhului Iustinian; 1982, cu binecuvântarea Patriarhului Iustin; 1988, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist) au la bază traducerea chişinăuiană a preoţilor profesori Gala Galaction şi Vasile Radu.
www.cubreacov.wordpress.com
19 mai 2009
Preotii refugiati din Basarabia: destine de martiri
Ziua de 28 iunie 1940 a ramas in istoria Basarabiei drept una cumplita, de rascruce, in care au fost schingiuite si desfiintate zeci de mii de destine ale unor oameni nevinovati.
Patruzeci si opt de ore in care trebuia sa te salvezi. Cele patruzeci si opt de ore au modificat soarta noastra. Prin cea de–a doua nota ultimativa a ministrului sovietic de externe, in patru zile, incepand cu orele 14.00, Basarabia trebuia evacuata. Pe 29 iunie 1940, in zori, tancurile armatei rosii au intrat in Basarabia. Trupele sovietice au trecut Prutul, punand stapanire pe orasul Herta si chiar pe o parte a judetului Dorohoi. In 48 de ore, teritorii importante erau sub controlul sovieticilor. Cele 48 de ore de calvar au adus oceane de lacrimi, au semanat moarte, durere, despartiri. Printre cei care au fost maltratati si supusi la umilinte au fost si sute de preoti.
Arhimandritul Felix Dubceac, originar din comuna Voloave, judetul Soroca, refugiat de la manastirea Rudi si adapostit la manastirea Sfanta Ana de la Rohia, apoi stabilit in Detroit, SUA, viata lui incluzand 50 de ani de slujire preoteasca, consemneaza: «In a doua inrobire a Basarabiei, Stalin a dat ordin sa fie deportati preotii din sate, iar manastirile sa fie prefacute in colhozuri si scoli komsomoliste. Toate icoanele si cartile din bibliotecile manastirilor sa fie arse. Limba si alfabetul slavon sa fie in toate scolile primare, secundare si universitare. Iar Visarion Puiu, cel dintai episcop de Hotin si Balti, apoi Mitropolit al Bucovinei, a trebuit sa paraseasca tara ca sa nu fie omorat de ocupantii bolsevici. Acest mare ierarh al Bisericii noastre, un mare sprijinitor al saracilor si studentilor romani, a suferit saracia fortata a exilului in Germania si Franta, departe de George Enescu si Constantin Brancusi, dar, mai insingurat si mai sarac decat cei doi compatrioti ai sai, avut–a loc intr–un cimitir din afara Parisului» («Evocari si marturisiri din urmarea lui Hristos», Detroit, 1994).
La fel de evocatoare sunt declaratiile facute chiar de preotii refugiati in ziua de 28 iunie1940. Iata declaratia 00222, ce apartine preotului Gheorghe Geamatan, refugiat din parohia Elisaveta, judetul Balti: «Pe 28 iunie, pe cand ma pregateam sa plec la slujba, pe la orele 17.00 am vazut pe strada Balti–Soroca tancuri rusesti si, la aproximativ o ora, la vreo suta de avioane rusesti au impanzit cerul deasupra Baltilor si satului. M–am intors acasa si, luandu–mi familia, am pornit pe jos spre Stefanesti. Cand am parasit satul, oamenii plangeau ca rusii ii ocupa. M–au oprit sa–mi faca perchezitie, desi enoriasii mei s–au opus. Oricum, am parasit parohia fara hrana, fara cai, fara a–mi lua ceva bani.»
Declaratia 00253 apartine preotului Teodor Armasu din parohia Galateni, judetul Hotin: «M–am refugiat pe 28 iunie 1940, prima zi de evacuare, parasind parohia pe la orele patru dupa masa, cand enoriasii m–au informat ca trupele sovietice au trecut Nistrul la Neverotoveni. Nu am avut niciun transport, trasurile si caii din comuna au fost sechestrati de autoritatile bolsevice. Nu a mai circulat niciun tren incepand cu ora trei in noaptea de 28 iunie, astfel am fost nevoit sa apuc pe un drum la intamplare. Traiam clipe de panica si disperare. Am plecat pe jos cu ceva bagaje in mana. Dar, fiind suferind si auzind huruitul tancurilor comuniste, care era asurzitor, am lasat si acel bagaj, bucuros ca pot scapa cu zile si trece peste Prut. In aceeasi zi, seara, am ajuns la Lipnic, unde in gara era un tren militar de evacuare… Astfel, pe 29 iunie 1940, la orele trei dupa masa, am ajuns la Iasi. Sotia, impreuna cu copilul de 7 ani, ramanand in Basarabia inca mult timp…»
Preotul Serafim Chicu, refugiat din parohia Sinesti, judetul Balti, declara: « In zilele de 30 iunie, 1 si 2 iulie 1940 am vazut si am simtit o atitudine fatisa antiromaneasca, pe drumuri, la fiece pas. s–au grupat bande care savarseau omoruri si jafuri, bolsevicii prezidau toate adunarile cu caracter antiromanesc» (declaratia 00159).
Parintele Sergiu Sofronie, paroh in comuna Dumitresti, judetul Soroca, face urmatoarea marturisire: «Sambata–dimineata am oficiat slujba in curtea bisericii din Dumitresti. In timp ce oficiam, avioanele rusesti brazdau cerul cu zgomotul lor asurzitor. Am stat la masa cu enoriasii mei, le–am dat ultimele sfaturi in calitatea mea de preot. Lumea s–a cuprins de cea mai mare durere si mahnire. Am venit acasa si mi–am impachetat partial cateva lucruri, mobila am dat–o locuitorilor din sat, iar casa am lasat–o la voia intamplarii… Arhiva am predat–o unui om de incredere. In zorii zilei, plangand ca un copil, am pornit pe jos spre Balti. Tot ce auzeam erau huiduielile rusilor despre romani… Drumul pana la gara Balti a fost umilitor, eram perchezitionat si interogat, mai nu m–au arestat. In gara am ajuns duminica, 30 iunie, pe 2 iulie am ajuns la Ungheni, iarasi interogatoriu, perchezitii si lovituri. Pe 3 iulie 1940 am trecut Prutul flamand, dezbracat, dar calvarul ramasese deja in urma» (declaratia 00220).
Sirul acestor marturii de–a dreptul cutremuratoare poate fi continuat. Am zeci de documente ce atesta tragedia din 28 iunie 1940. Multumesc istoricului care mi le–a pus la dispozitie!
Cei care au ramas sa slujeasca Sfantul Altar in bisericile din Basarabia au fost torturati si deportati, prigoniti de regimul sovietic. Preotul Alexandru Baltaga din Calarasi, judetul Lapusna, a ramas acasa. Nascut la 1861 in comuna Lozova, dupa absolvirea seminarului este numit paroh al Bisericii din Calarasi, unde a slujit pana in 28 iunie 1940. A fost un model al preotimii basarabene. A votat Unirea de la 1918, a fost decorat atat de biserica ortodoxa tarista, cat si de biserica ortodoxa romana. Ramas pe 28 iunie 1940 in Basarabia, este arestat in timp ce oficia Sfanta Liturghie. Este purtat prin inchisorile NKVD–iste, apoi deportat in Tataria, unde moare pe 3 august 1941. Astfel si–a incheiat viata martirica Alexandru Baltaga, la varsta de 80 de ani.
(Vezi: Preotii romani din Basarabia torturati de bolsevici, autor preot Vasile Tepordei.)
Istoria nationala e stiinta cea mai temeinica pentru intarirea constiintei de neam, e cea mai in masura de a lega si mai mult solidaritatea dintre azi si ieri, dintre trecut si prezent, de a adanci in sufletele noastre cultul stramosilor, pe care se sprijina taria si maretia unei patrii, atentiona Eugen Lovinescu.
Pentru martirii celor 48 de ore, pentru 28 iunie 1940, ca sa nu se mai repete, aprindeti o lumanare intru intarirea constiintei de neam …
Antonina Sarbu
Patruzeci si opt de ore in care trebuia sa te salvezi. Cele patruzeci si opt de ore au modificat soarta noastra. Prin cea de–a doua nota ultimativa a ministrului sovietic de externe, in patru zile, incepand cu orele 14.00, Basarabia trebuia evacuata. Pe 29 iunie 1940, in zori, tancurile armatei rosii au intrat in Basarabia. Trupele sovietice au trecut Prutul, punand stapanire pe orasul Herta si chiar pe o parte a judetului Dorohoi. In 48 de ore, teritorii importante erau sub controlul sovieticilor. Cele 48 de ore de calvar au adus oceane de lacrimi, au semanat moarte, durere, despartiri. Printre cei care au fost maltratati si supusi la umilinte au fost si sute de preoti.
Arhimandritul Felix Dubceac, originar din comuna Voloave, judetul Soroca, refugiat de la manastirea Rudi si adapostit la manastirea Sfanta Ana de la Rohia, apoi stabilit in Detroit, SUA, viata lui incluzand 50 de ani de slujire preoteasca, consemneaza: «In a doua inrobire a Basarabiei, Stalin a dat ordin sa fie deportati preotii din sate, iar manastirile sa fie prefacute in colhozuri si scoli komsomoliste. Toate icoanele si cartile din bibliotecile manastirilor sa fie arse. Limba si alfabetul slavon sa fie in toate scolile primare, secundare si universitare. Iar Visarion Puiu, cel dintai episcop de Hotin si Balti, apoi Mitropolit al Bucovinei, a trebuit sa paraseasca tara ca sa nu fie omorat de ocupantii bolsevici. Acest mare ierarh al Bisericii noastre, un mare sprijinitor al saracilor si studentilor romani, a suferit saracia fortata a exilului in Germania si Franta, departe de George Enescu si Constantin Brancusi, dar, mai insingurat si mai sarac decat cei doi compatrioti ai sai, avut–a loc intr–un cimitir din afara Parisului» («Evocari si marturisiri din urmarea lui Hristos», Detroit, 1994).
La fel de evocatoare sunt declaratiile facute chiar de preotii refugiati in ziua de 28 iunie1940. Iata declaratia 00222, ce apartine preotului Gheorghe Geamatan, refugiat din parohia Elisaveta, judetul Balti: «Pe 28 iunie, pe cand ma pregateam sa plec la slujba, pe la orele 17.00 am vazut pe strada Balti–Soroca tancuri rusesti si, la aproximativ o ora, la vreo suta de avioane rusesti au impanzit cerul deasupra Baltilor si satului. M–am intors acasa si, luandu–mi familia, am pornit pe jos spre Stefanesti. Cand am parasit satul, oamenii plangeau ca rusii ii ocupa. M–au oprit sa–mi faca perchezitie, desi enoriasii mei s–au opus. Oricum, am parasit parohia fara hrana, fara cai, fara a–mi lua ceva bani.»
Declaratia 00253 apartine preotului Teodor Armasu din parohia Galateni, judetul Hotin: «M–am refugiat pe 28 iunie 1940, prima zi de evacuare, parasind parohia pe la orele patru dupa masa, cand enoriasii m–au informat ca trupele sovietice au trecut Nistrul la Neverotoveni. Nu am avut niciun transport, trasurile si caii din comuna au fost sechestrati de autoritatile bolsevice. Nu a mai circulat niciun tren incepand cu ora trei in noaptea de 28 iunie, astfel am fost nevoit sa apuc pe un drum la intamplare. Traiam clipe de panica si disperare. Am plecat pe jos cu ceva bagaje in mana. Dar, fiind suferind si auzind huruitul tancurilor comuniste, care era asurzitor, am lasat si acel bagaj, bucuros ca pot scapa cu zile si trece peste Prut. In aceeasi zi, seara, am ajuns la Lipnic, unde in gara era un tren militar de evacuare… Astfel, pe 29 iunie 1940, la orele trei dupa masa, am ajuns la Iasi. Sotia, impreuna cu copilul de 7 ani, ramanand in Basarabia inca mult timp…»
Preotul Serafim Chicu, refugiat din parohia Sinesti, judetul Balti, declara: « In zilele de 30 iunie, 1 si 2 iulie 1940 am vazut si am simtit o atitudine fatisa antiromaneasca, pe drumuri, la fiece pas. s–au grupat bande care savarseau omoruri si jafuri, bolsevicii prezidau toate adunarile cu caracter antiromanesc» (declaratia 00159).
Parintele Sergiu Sofronie, paroh in comuna Dumitresti, judetul Soroca, face urmatoarea marturisire: «Sambata–dimineata am oficiat slujba in curtea bisericii din Dumitresti. In timp ce oficiam, avioanele rusesti brazdau cerul cu zgomotul lor asurzitor. Am stat la masa cu enoriasii mei, le–am dat ultimele sfaturi in calitatea mea de preot. Lumea s–a cuprins de cea mai mare durere si mahnire. Am venit acasa si mi–am impachetat partial cateva lucruri, mobila am dat–o locuitorilor din sat, iar casa am lasat–o la voia intamplarii… Arhiva am predat–o unui om de incredere. In zorii zilei, plangand ca un copil, am pornit pe jos spre Balti. Tot ce auzeam erau huiduielile rusilor despre romani… Drumul pana la gara Balti a fost umilitor, eram perchezitionat si interogat, mai nu m–au arestat. In gara am ajuns duminica, 30 iunie, pe 2 iulie am ajuns la Ungheni, iarasi interogatoriu, perchezitii si lovituri. Pe 3 iulie 1940 am trecut Prutul flamand, dezbracat, dar calvarul ramasese deja in urma» (declaratia 00220).
Sirul acestor marturii de–a dreptul cutremuratoare poate fi continuat. Am zeci de documente ce atesta tragedia din 28 iunie 1940. Multumesc istoricului care mi le–a pus la dispozitie!
Cei care au ramas sa slujeasca Sfantul Altar in bisericile din Basarabia au fost torturati si deportati, prigoniti de regimul sovietic. Preotul Alexandru Baltaga din Calarasi, judetul Lapusna, a ramas acasa. Nascut la 1861 in comuna Lozova, dupa absolvirea seminarului este numit paroh al Bisericii din Calarasi, unde a slujit pana in 28 iunie 1940. A fost un model al preotimii basarabene. A votat Unirea de la 1918, a fost decorat atat de biserica ortodoxa tarista, cat si de biserica ortodoxa romana. Ramas pe 28 iunie 1940 in Basarabia, este arestat in timp ce oficia Sfanta Liturghie. Este purtat prin inchisorile NKVD–iste, apoi deportat in Tataria, unde moare pe 3 august 1941. Astfel si–a incheiat viata martirica Alexandru Baltaga, la varsta de 80 de ani.
(Vezi: Preotii romani din Basarabia torturati de bolsevici, autor preot Vasile Tepordei.)
Istoria nationala e stiinta cea mai temeinica pentru intarirea constiintei de neam, e cea mai in masura de a lega si mai mult solidaritatea dintre azi si ieri, dintre trecut si prezent, de a adanci in sufletele noastre cultul stramosilor, pe care se sprijina taria si maretia unei patrii, atentiona Eugen Lovinescu.
Pentru martirii celor 48 de ore, pentru 28 iunie 1940, ca sa nu se mai repete, aprindeti o lumanare intru intarirea constiintei de neam …
Antonina Sarbu
04 aprilie 2009
Mănăstirea Căpriana - "Viaţa monastică şi măsurile de rusificare a mănăstirilor din Basarabia în a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX
Prima mentiune documentară a Caprianei este cea din 1420, când într-un hrisov al vremii mănăstirea este menţionată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier. O a doua şi mult mai importantă menţiune documentară datează din 1429 - un uric prin care Căpriana primeşte statutul de mănăstire domnească din partea domnului Alexandru cel Bun. În acest act lăcaşul sfânt este numit „mănăstirea de la Vâşnovăţ unde este egumen Chiprian”. Aici se aminteşte că mănăstirea este ctitoria răzeşilor din satul Mereni. Fiica unui dintre cei mai de vază oameni ai locului şi nepoată a egumenului mănăstirii, Marena, avea să devină soţia domnului. Doamna Marena a dăruit mănăstirii un pretios epitrahil brodat între anii 1427 si 1431. Este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pâna astazi. Pe ea erau reprezentate, pe lânga chipurile sfânte, şi portretele lui Alexandru cel Bun şi al sotiei sale.
După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în 1813 în subordinea Casei Bisericii din Chişinău a nou formnatei Arhiepiscopii a Basarabiei, în fruntea căreia s-a aflat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746 – 1821). Acesta a întreprins importante lucrări de restaurare a bisericii de piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1840 a fost ridicată o a doua bisercă a mănăstirii, cu hramul Sfântul Gheorghe, iar în 1903 o a treia biserică „de iarnă”, cu hramul Sfântul Nicolae.
Biserica Adormirea Maicii Domnului este edificiul principal al Mănăstirii Căpriana. Construită în secolul XVI, pe timpul domnitorului Petru Rareş, a fost reconstruită în primul sfert al sec. XIX de către mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Este o biserică de tip moldovenesc din piatră prelucrată cu pereţii tencuiţi la suprafaţă. Este de o importanţă internaţională. Ultima restaurare a fost executată în 1993.
Stareţii mănăstirii Căpriana 1775-1918
Arhimandritul Antim (1775-1811)
Mitropolitul Gavriiil Bănulescu-Bodoni (1811-1821)
Din 1837 mănăstirea Căpriana a fost cârmuită de stareţi, călugări de la Sfântul Munte Athos din mănăstirea bulgărească Zograful :
Igumen Ilarion (1837-1843) În 1840 a zidit o mică biserică de iarnă cu hramul „Sf. Mare mucenic Gheorghe” şi un corp de case cu două beciuri. Către anul 1918 această bisericuţă a fost prefăcută în trapeză.
Arhimandrit Metodie (1843-1859) Acest stareţ a început construcţia unui corp de chilii cu două nivele, dar nu a reuşit să-şi vadă lucrarea terminată, încetând grabnic din viaţă.
Ieromonah Teoctist (1859-1860) A sădit în apropiere de mănăstire o livadă mare de pomi fructiferi.
Arhimandrit Cosma (1860-1882) Sub conducerea acestui stareţ, în anul 1862 au fost finistate lucrările la corpul cel mare de chilii cu două nivele început de răposatul stareţ Metodie. După care a mai construit încă trei blocuri pentru chilii. A reparat iconostasul din biserica cea mare a „Sfintei Adormiri.”
Ieromonah Grigorie (1882-1890) Acest stareţ a reparat acoperişul bisericii mari. Prin mijlocirea şi cu aportul său a fost înalţată biserica de iarnă a schitului Condriţa.
Arhimandrit Teofilcat (1891-1916) Sub conducerea acestui stareţ, cu stăruinţa lui a fost construită biserica mare de iarnă cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe”. Pe banii jertfiţi de credincioşi a fost cumpărat un clopot mare de 182 de puduri. A făcut reparaţie la biserică, la corpurile de chilii. A construit apeduct pentru aprovizionarea mănăstirii cu apă. A construit moară, două hambare pentru pâine. A muncit mult pentru înflorirea spirituală şi materială a mănăstirii.
Ieromonah Iacov , rus 1916-1918 Acest stareţ nu a adus nici un folos mănăstirii. A făcut mănăstirii mai multe pagube., la plecarea sa, a vandut şi a luat tot ce a putut din bunurile bisericii.
În anul 1918 în această mănăstire se găseau Ieromonah Iacov , rus , după care a fost numit protosinghelul Gherontie Guţu, basarabean, 2 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 13 monahi, 51 fraţi, 165 desetine de pământ.
fragment din "Viaţa monastică şi măsurile de rusificare a mănăstirilor din Basarabia în a doua jumătate a secolului XIX - începutul secolului XX" de doctorandă Rodica Neagu.
17 martie 2009
Monastery of Saint Parascheva (Hancu Monastery)
A few lines that highlight the over age fights along our historical becoming, illustrated by words of Kogalniceanu, named the first defender of our national interests; Kogalniceanu refers to princes of Moldavia that for the centuries led a spirited defense against constant Turkish invasions (safeguarding much of Western Europe):
“Many times defeated, many times conquered, but never broken down and never hopeless, they may use all the opportunities since 1366 until 1688 being all the time in defense. Mircea the Old, Vlad the Impaler, Stephen the Great, Michael the Brave, Sherban Cantacuzino have been the greatest enemies of pagans, defenders of Saint Cross”.
(M. Kogălniceanu, an excerpt from the inaugural speech on November 24, 1843
in the opening of National History classes
at the Academia Mihaileana)
In fighting enemies of orthodoxy, Romanian prices-patriot has shown great courage and strength what is a vivid characteristic of theirs and of theirs attendants. Among praiseworthy are Hînculeşti kin. Alexandru Xenopol marked about them: “This family wrote a lot of beautiful memorial pages, numerous as the stars in the sky, in the our people Chronicle of sufferings.”
One of the most distinguished members of this noble family was Mihalcea Hîncu. „first of the brave Bessarabians”, he were remarkable in the revolt against the despot Gheorghe Duca and laid the foundation of a monastery, carrying his name today.
So, with the our Lord benediction, in a peaceful and picturesque place, the second half of XVII century established the (Hîncu nunnery) Monastery of Saint Parascheva, she is considered the Patron Saint and Protector of Moldavia. The December 9th, 1678 in an historic act is signed the outset of monastery.
There are many legends in Lapusna-land on Monastery origins. The archive data show the hardships to which were exposed the community of monastics along history. Even more questions generated today.
Along centuries, with a lot of endure, the Monastery survived and reopened in 1992 for divine service. Nowadays the monastery holds prayers and services in recognition of the heritage of the founders. Under the leadership Bishop Petru (Musteaţă) and Igumeni Parascheva (Cazacu) the monastery is opened for Christians and those who find consolation in this place blessed by God.
With the blessings of His Grace, Petru, Bishop of Hâncu is to open the official site of Hâncu Monastery with the data found in archives narrating about rich history of this monastery and the news&events occuring in the monastic community.
We invite you to visit our sacred monastery for to glorify the Lord altogether.
www.eph.md
“Many times defeated, many times conquered, but never broken down and never hopeless, they may use all the opportunities since 1366 until 1688 being all the time in defense. Mircea the Old, Vlad the Impaler, Stephen the Great, Michael the Brave, Sherban Cantacuzino have been the greatest enemies of pagans, defenders of Saint Cross”.
(M. Kogălniceanu, an excerpt from the inaugural speech on November 24, 1843
in the opening of National History classes
at the Academia Mihaileana)
In fighting enemies of orthodoxy, Romanian prices-patriot has shown great courage and strength what is a vivid characteristic of theirs and of theirs attendants. Among praiseworthy are Hînculeşti kin. Alexandru Xenopol marked about them: “This family wrote a lot of beautiful memorial pages, numerous as the stars in the sky, in the our people Chronicle of sufferings.”
One of the most distinguished members of this noble family was Mihalcea Hîncu. „first of the brave Bessarabians”, he were remarkable in the revolt against the despot Gheorghe Duca and laid the foundation of a monastery, carrying his name today.
So, with the our Lord benediction, in a peaceful and picturesque place, the second half of XVII century established the (Hîncu nunnery) Monastery of Saint Parascheva, she is considered the Patron Saint and Protector of Moldavia. The December 9th, 1678 in an historic act is signed the outset of monastery.
There are many legends in Lapusna-land on Monastery origins. The archive data show the hardships to which were exposed the community of monastics along history. Even more questions generated today.
Along centuries, with a lot of endure, the Monastery survived and reopened in 1992 for divine service. Nowadays the monastery holds prayers and services in recognition of the heritage of the founders. Under the leadership Bishop Petru (Musteaţă) and Igumeni Parascheva (Cazacu) the monastery is opened for Christians and those who find consolation in this place blessed by God.
With the blessings of His Grace, Petru, Bishop of Hâncu is to open the official site of Hâncu Monastery with the data found in archives narrating about rich history of this monastery and the news&events occuring in the monastic community.
We invite you to visit our sacred monastery for to glorify the Lord altogether.
www.eph.md
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
